De ce 1 euro?

by Octavian Badescu 1,590 views7

Saptamana trecuta mentionam intr-un interviu si despre solicitarea pe care am facut-o CA-ului Postei Romane. Din cate am inteles, CA-ul va lua in discutie propunerea mea in proxima sa sedinta, undeva in a 2-a parte a lunii august.

Initiativa a provocat diverse reactii – marea majoritate pozitive, din cate am vazut, insa simt ca este cazul sa explic mai bine ce si cum.

In primul rand, nu “renunt” la 4.000 de Euro, ci am inaintat Consiliului de Administratie propunerea ca partea “fixa” din remuneratia mea lunara sa devina si ea tot “variabila”, in functie de rezultate, dependenta de atingerea obiectivelor. Prin urmare, ma astept ca la final de an sa fiu remunerat cu respectiva suma, rezultat al muncii depuse.

In al 2-lea rand, este vorba despre context – atat organizational, unde este nevoie de mobilizarea energiilor, de “turn-around”, de angajament, de incredere in echipa, de puterea exemplului in momentele in care esti nevoit sa ceri “organizatiei” sacrificii (si cel putin divizia de curierat a Postei Romane, PrioriPost este intr-o atare ipostaza), cat si individual, fiind vorba despre o filozofie manageriala proprie.

In al 3-lea rand, trebuie sa o spun foarte clar ca nu sunt un fan nici al salariilor mici in general, nici al remuneratiilor mici pentru cei din administratie in general, sau din consiliile de administratie, sau din managementul executiv. Specialistii si expertiza costa, capacitatea manageriala de asemenea este normal sa fie recompensata, mai importanta este valoarea adaugata pe care o aduc acesti oameni.
Mai mult, nu sunt primul care abordeaza astfel lucrurile: in momente dificile, au procedat astfel si un ministru din Canada in timpul celui de-al 2-lea razboi mondial, guvernatorul Californiei (Arnold Schwarzeneger) in perioada in care statul respectiv avea probleme, primarul NY-ului (M. Bloomberg). In zona corporatista ii amintim pe Lee Iacocca de la Chrysler, pe Steve Jobs, pe Mitt Romney sau pe CEO-ul Oracle. Si lista poate continua. Deci consider cu sinceritate demersul ca pe unul normal si sunt sigur ca in context similar multi manageri ar proceda asemanator.

Am facut ceea ce cred ca ar fi facut orice manager in locul meu ca sa repuna compania “pe roate” si sa accelereze lucrurile. E in interesul tuturor sa ne unim fortele in acest scop si e in natura mea sa imi doresc sa iau o astfel de decizie – asa cum spuneam – fireasca, pana la urma, din punctul meu de vedere.

Parerea mea e ca Posta in general poate fi salvata de “postasi”, de echipa ei de angajati – am gasit aici peste 25.000 de oameni care lucreaza in companie de zeci de ani, care au un atasament admirabil fata de organizatie si care pot fi uniti in jurul unei singure idei – aceea de a-si salva compania.

Cred ca, mai mult ca oricand, e nevoie de un leadership inspirational, de mobilizarea tuturor energiilor si de puterea exemplului. Ceea ce m-a adus la PrioriPost nu a fost salariul, ci provocarea de a face lucrurile sa mearga. De aceea, sunt dispus sa imi pun restul salariului in intregime in mainile echipei cu care lucrez si am deplina increderea in ea. Pana la urma, nu poti realiza nimic singur.

Pe langa toate cele mentionate mai sus, ar fi fi faptul ca: Stim bine ca cele mai bune rezultate le obtii atunci cand fiecare se raporteaza la rolul sau in organizatie din perspectiva antreprenoriala, ca si cum ar fi afacerea sa. Iar daca PrioriPost ar fi fost afacerea mea, tot asa as fi procedat.

Si mai ating un subiect pe care il voi dezvolta separat, ulterior: am declarat in dese randuri, cred in proiectul “management profesionist in companii de stat”. Fara a intra in detalii, consider ca exista un risc ca peste alte cateva luni perceptia publica sa fie de tipul “am adus manageri privati ca asa ne-a cerut FMI-ul, le-am dat o caruta de bani si nu au facut nimic”. Si astfel omori o idee buna cu o implementare defectuoasa. Este deci dpdv strategic vital pentru viitorul Romaniei (si nu abuzez de cuvinte mari) ca 1) noi sa producem rezultate si/sau 2) sa nu avem costuri fixe mari. Dar despre aceste lucruri vom mai avea ocazia sa vorbim.