Gestionarea parteneriatelor, un “business” in sine. De la familie la asociati, clienti, furnizori, angajati, stat si comunitate

by Octavian Badescu 952 views0

Pentru ca lucrurile sa fie foarte clare inca de la bun inceput, am sa incep cu definirea parteneriatului de succes, in acceptiunea mea.

Un parteneriat este de succes daca el aduce tuturor partilor implicate, intr-o proportie majoritara, beneficii mai mult sau mai putin conforme scopului propus, pe durata functionarii lui.

Aceasta intrucat de multe ori auzim comentarii legate de proportia extrem de mare de parteneriate esuate, in general acestea contorizandu-se atunci cand lucrurile se incheie prost, aspect eronat.

Spre exemplu, daca o casnicie se incheie dupa 25 de ani de convietuire per global reciproc avantajoasa cele mai multe puncte de vedere (nu e cazul sa le enumeram pe toate), poate fi considerata un esec ? Nu cred.

Personal sunt un “fan” al parteneriatelor, consider ca”impreuna” fiecare poate realiza mult mai multe decat o poate face singur. Nu doar ca sunt casatorit, insa de-a lungul timpului am avut cativa parteneri – asociati romani, turci, israelieni, americani. Persoane fizice, persoane juridice, multinationale. Consider deci ca vorbesc in cunostinta de cauza. Cu toate ca au existat si finaluri mai putin fericite, aproape toate au adus beneficii partilor si am realizat multe impreuna de-a lungul anilor.

Cum poti gestiona cu succes o relatie de parteneriat ?

In primul rand, trebuie ca partenerii sa aiba acelasi scop, o tinta precisa, un ideal comun. Acest scop comun trebuie sa serveasca motivatiilor individuale ale fiecaruia, nu exista “interes general” sustinut fara un “bine individual” satisfacut.

In al 2-lea rand, este foarte bine sa existe o concordanta initiala de viziuni, intr-o proportie cat mai mare, pentru a minimiza diferentele de opinii. Aceasta concordanta este de dorit sa fie transpusa si in scris printr-un asa-numit “gentlemen agreement”, o declaratie de principii, agreata de toata lumea.

In al 3-lea rand, trebuie sa existe respect si disponibilitatea de a asculta punctele de vedere si argumentatiile celuilalt si empatie – capacitatea de a privi situatia din perspectiva celuilalt.

Aici mai trebuie avute in vedere si diferentierile culturale si particularitatile asociate. Mentalitatea orientala este diferita de cea est-europeana din anumite puncte de vedere si daca comunicarea mai are loc si intr-o limba care nu este cea “materna” a niciunuia – riscul de conflict general de deficiente de comunicare creste.

In plus – sunt de evitat comunicarile pe teme delicate realizate in scris, este imperios necesar ca partenerii sa petreaca cat mai mult timp impreuna.

In al 4-lea rand – indiferent de contributiile fiecaruia, este de dorit ca deciziile sa fie luate intr-un final prin consens, nu prin impunerea majoritatii. Evident ca in situatii decisive o situatie conflictuala se poate transa si in acest mod, insa niciun efort prealabil pentru consens nu este prea mare.

Nu in ultimul rand, este necesar ca fiecare sa”cedeze” mai mult decat considera ca “se cuvine”, sa “dea” mai mult de la el. Tinand cont ca acest “se cuvine” este interpretat diferit de catre fiecare parte, a ceda mai mult (insa nu foarte mult si nu permanent pentru a nu se genera frustrari) este calea cea mai sigura de a minimiza diferentele dintre pozitii.

De ce este mai util sa investesti preocupare in gestionarea relatiilor decat in a face totul singur ?

Esenta este ca prin parteneriat 1 + 1 sa dea 3. Deci beneficii mai mari.
Apoi un alt beneficiu este si impartirea riscului, impartirea responsabilitatilor.
Suportul reciproc de care fiecare are nevoie este un alt factor pro-parteneriat.
De asemenea, exista premisa ca doua capete gandesc mai bine decat unul singur si totodata implicarea de resurse suplimentare investite in proiect.
Nu in ultimul rand – mai multa credibilitate in fata tertilor.

Concluzionand, in opinia mea, afacerile in parteneriate corect gestionate pot aduce reale satisfactii.

Din nefericire, Romania este o societate divizata si convingerea mea este ca si in aceasta divizare se afla una din explicatiile pentru care noi, ca natiune, nu reusim sa ne atingem potentialul.

Un progres in gradul de toleranta, de respect reciproc, un progres in cultura dialogului la toate nivelurile si Romania in ansamblu, precum si fiecare cetatean ar avea mult mai mult de castigat.

 

Sursa foto: www.cjemures.ro

Articol publicat si pe incomemagazine.ro